În perioada mai-decembrie 2023, Școala Gimnazială Nr. 16 Galați a fost gazda proiectului derulat de asociația părinților ,,Noi pentru idei noi“ – ȘCOALA 16, ȘCOALA DE ACASĂ. Spiritul apartenenței, mai ales în contextul identificării cu statutul de ,,refugiat” este extrem de important. În momentul în care copiii au simțit că aparțin mediului în care își derulează activitățile educative au demonstrat că acceptă cu mai multă ușurință schimbările la care sunt supuși deja de câțiva ani. Lunile în care au derulat activități în cadrul proiectului, cu aceeași oameni, într-un spațiu în care se identificau elemente cuturale ale țării de origine, i-au făcut să accepte interacțiunea ca făcând parte din normalitate, au acceptat atenția, înțelegerea, compasiunea ca fiind acte ale prieteniei, și-au stimulat propria motivație, au fost entuziaști și bucuroși, fiid factori decisivi, participând la decizii. Toate acestea le-a sporit starea de bine și încrederea în sine și în ceilalți, starea lor socio-emoțională și psihică fiind întărită și îmbunătățită pe termen lung, mai ales că ei în continuare își vor derula activitățile educative și extrașcolare în același spațiune unde s-au derulat și activitățile proiectului, având acces la toate spațiile amenajate cu acest scop.
Prin derularea activităților proiectului s-a creat un context pe termen lung, acela al colaborării și intrajutorării, la nivel profesor – elev, elev-elev, dar și profesor – profesor, cadrele didactice voluntare, de origine română, intrând des în contact cu cadrele didactice de origine ucraineană. Toate discuțiile create, interacțiunea din timpul proiectului, a dus la concluzia că nu există o singură percepție asupra modului în care conflictele îi afectează pe copii pe termen lung, iar acceptarea acestei poziții a dezvoltat un alt nivel de solidaritate și empatie în rândul tuturor celor implicați.
Pe de altă parte, experimentând în cadrul atelierelor cu jocuri complexe și activități diverse, atent gândite de voluntari, copiii și-au dezvoltat creativitatea, motricitatea fină, imaginația, reziliența, răbdarea, cunoștințele generale (multe ateliere au fost însoțite de teme diverse, de tipul ,,știați că?”), gândirea și logica. Beneficiul lucrului în echipă nu a făcut decât să ajute la dezvoltarea talentului artistic al copiilor, aceștia fiind implicați în activități diverse, ce au prespus lucrul manual, dar și acutizarea altor simțuri, precum cel al văzului, al auzului, simțul estetiv, etc.
Experiența cadrelor didactice, în a lucra cu copii ce provin din grupuri vulnerabile (întrucât la Școala Gimnazială Nr. 16 elevii sunt caracterizați în mare ca fiind elevi ce provin din grupuri vulnerabile), dar și experiența din proiectele anterior derulate cu grupuri țintă de copii de origine ucraineană, atât al voluntarilor cât și al elevilor școlii și prezența unui traducător și al unui părințe care avea cunoștințe minimale de limbăr română au făcut ca interacțiunea să fie una ușoară, fără prea multe dificultăți, chiar dacă bariera lingvistică încă există.
Jocul este un limbaj în sine și acest lucru a condus la crearea unor contacte ce sperăm noi să se păstreze și după finalizarea proiectului. Ca și în cazul proiectului anterior, toată această interacțiune a creat la nivelul Școlii Gimnaziale Nr. 16 un ecou, prin care atât cadrele didactice, cât și elevii au înțeles ce înseamnă de fapt colaborarea și incluziunea. Părinții elevilor noștri, părinții copiilor ucraineni, cadrele didactice care lucreazăcu copiii ucraineni au participat prin intermediul acestui proiect, dar și al celorlalte derulate la schimburi de experiență cu care sunt deja obișnuiți, dar care nu rămân însă fără ecou.
Jocul și interacțiunea au pus la aceeași masă adulți și copii, provenind din țări diferite, cu povești și încărcături psihologice și emoționale diferite și i-au făcut să zâmbească la unison, creând un cerc al prieteniei pe care ni-l dorim durabil și destoinic.
Oportunitatea a fost oferită de experiența membrilor de proiect și a voluntarilor din unitatea noastră. Misiunea de dascăl este clar că nu se manifestă doar în spatele unei catedre. Dacsălii sunt cei care schimbă lumea, care ard ca o lumânare pentru propovăduirea cunoștințelor. Cunoștințele de această dată au avut o formă profundă a iubirii față de oameni și față de copii în special, care a fost împărtășită din plin în cadrul tuturor interacțiunilor.
Amenințările au reprezentat, ca și în cadrul celorlalte proiecte, constituirea, dar mai ales menținerea grupului țintă antrenat în activități. Provocările au fost ulterior depășite, mai ales datorită faptului că al doilea grup ce s-a adăugat grupului țintă inițial a dat dovadă de o mult mai mare dorință și disponibilitate de a participa la toate activitățile gândite. Practic indicatorii atinși în această a doua parte a proiectului au depășit așteptările noastre și au acoperit orice alte goluri am fi putut avea în derularea activităților inițiale. Vacanța de vară, de asemenea, care a făcut parte calendaristic din proiect, a modificat un pic structura activităților, întrucât voluntarii și elevii au lipsit o perioadă.
Nevoile identificate în cadrul grupului țintă au fost aceleași – integrare, exprimare, socializare. Copiii și-au dorit să participe, să se facă auziți. De asemenea, identificarea cu sinele nou, cel de refugiat, este un proces încă în derulare, mai ales pentru copiii de vârstă mai mare. Nădăjduim că prin proiectul nostru am adus un pic din ,,acasă” în viața lor de zi cu, făcând ca această identificare și acceptare să fie mai ușoară.
Noi considerăm că atât ei, cât și noi am mai regăsit forțe și părți din noi poate uitate pe parcursul acestui proiect. Cadrele didactice voluntare, copiii, au dovedit reziliență, capacități de adaptare, o mai bună colaborare la nivel interlcultural față de proiectele anterioare.
